Două creiere, o singură minte: interconectarea creierelor piloţilor ar putea îmbunătăţi conducerea navelor spaţiale

Experimentul a fost realizat la Universitatea din Essex, Marea Britanie, cu ajutorul unei interfeţe creier-computer la care s-au conectat două persoane. Experimentul deschide calea spre un viitor în care gurpuri întregi de oameni şi-ar putea conecta minţile în acest mod, pentru a controla sisteme robotice şi de teleprezenţă foarte complexe.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

O interfaţă creier-computer înregistrează activitatea electrică a creierului folosind semnale EEG (electro-encefalografice), care sunt captate de electrozi fixaţi pe pielea capului. Un software special recunoaşte modelul electro-encefalografic generat de fiecare dată când persoana respectivă se gândeşte la un anumit concept, cum ar „dreapta” sau „stânga”. Asemenea sisteme pot ajuta, de exemplu, persoanele paralizate să se deplaseze cu ajutorul unui scaun cu rotile.

Totuşi, cercetătorii au descopetit recent că, în cazul anumitor sarcini, se obţin rezultate mai bune combinând semnalele provenite de la mai mulţi utilizatori ai interfeţei creier-computer.

Până acum, această metodă „în colaborare” a fost testată în cazul îndeplinirii unor sarcini simple, precum recunoaşterea unor reprezentări, dar echipa de la Universitatea din Essex a vrut să o testeze într-un mod mai riguros.

Cerrcetătorii au creat un simulator cu ajutorul căruia perechi de utilizatoori conectaţi la interfaţa creier-computer trebuiau să manevreze o navă spaţială direct spre centrul unei planete, gândindu-se la una dintre cele opt direcţii în care se putea deplasa nava. Semnalele cerebrale ce reprezentau alegerile făcute de utilizatori în privinţa direcţiei de mers, interpretate de sistemul de învăţare al computerului, erau combinate în timp real, rezultând traseul pe care se deplasa nava.  

Rezultatele au arătat că navigarea realizată în acest sistem cu două creiere era mult mai eficientă decât cea realizată de un singur „pilot”.

Manevrele au fost efectuate cu o acurateţe de 67% în cazul unui singur utilizator şi de 90% în sistemul cu doi utilizatori. Timpii de reacţie în cazul schimbărilor de poziţie ale planetei, care necesitau reajustarea parametrilor de zbor, s-au redus la jumătate în cazul sistemului „dublu”. De asemenea, zgomotul (perturbaţiile nedorite care însoţesc semnalele) a fost redus în sistemul dublu, faţă de cel simplu.

Tehnica mai are avantajul de a compensa o eventuală scădere de moment a atenţiei, ce poate surveni oricând în cursul unei sarcini ce necesită concentrare intensî şi îndelungată.

Şi specialiştii de la Jet Propulsion Lab (JPL), un laborator de cercetare al NASA au investigat potenţialul interfeţelor creier-computer, pentru manevrarea roverelor planetare. Dar, afirmă cercetătorul ştiinţific Adrian Stoica, de la JPL, deşi există utilizări potenţiale ale acestei tehnici în explorarea spaţială, totuşi controlul la distanţă al roverelor rămâne, deocamdată, o idee speculativă.

Sursa: New Scientist